Atleta Constantina Diță (42 de ani) s-a calificat la Londra unde își va apăra titlul olimpic cucerit acum patru ani la Beijing, însă cea mai vârstnică deținătoare de aur în proba de maraton este nemulțumită de faptul că nu i se respectă statutul de campioană olimpică. Cine o fi de vină, FRA sau COSR, nu se știe.
O minivacanță de șapte zile în România, ca o compresă rece pe fruntea asudată în mii de kilometri efectuați la antrenamente. Între o vizită la București și una la Târgu Jiu, Pușa n-avea cum să nu se încarce cu energia de acasă, de lângă mama sa. Supermaratonista stabilită în Erie (Colorado) are însă o mare nemulțumire.
„Nu mi se respectă dorințele!” De multe ori este nevoită să-și plătească singură pregătirea sau biletele de avion, iar sora sa, Irina Diță, care o antrenează, nu a fost introdusă în lotul olimpic. „Mă pregătesc special pentru Londra, deși va fi mai greu să repet performanța de la Beijing. Sunt mai în vârstă cu 4 ani, s-a acumulat uzura competițiilor, simt o anumită oboseală, însă speranța de medalie rămâne. Poate însă nici nu va fi nevoie să alerg, este posibil să mă răzgândesc dacă anumite lucruri nu merg cum trebuie, voi vedea dacă mai merită sau nu. Sunt dezamăgită, nu mă simt tratată ca o campioană olimpică, nu e normal să scot bani din buzunar pentru pregătire și pentru alte necesități. Sora mea mă ajută foarte mult, atât la antrenamente, cât și la treburile casnice, precum și din punct de vedere psihic și sufletește. Din nefericire, nu mi se respectă dorințele și nevoile”, își exprimă Constantina regretul. La ce se referă ea? Și la edițiile precedente ale JO, fostul său antrenor, Vali Tomescu, nu a fost inclus în lotul olimpic.
„Am mari îndoieli că voi participa” „Mi se întâmplă ce mi s-a întâmplat și în 2004 și în 2008. se repetă aceeași poveste la noi în federație. Antrenorul meu nu e băgat în seamă. Puteam să alerg pentru SUA, așa cum au făcut-o alte atlete, printre care și Nuța Olaru, însă nu am făcut-o, mă simt româncă, deși sunt stabilită de atâția ani în SUA. La Beijing mi-au dat lacrimile când s-a intonat imnul și aș fi fericită să fiu port-drapelul României la Londra, însă acum am mari îndoieli că voi participa”, spune Pușa Diță, aflată în această perioadă în comuna natală, Turburea, din județul Gorj.
Aleargă pentru SUA în 2016? „Am venit acasă la mama să mă încarc cu energie. Nu mă feresc să lucrez și în grădină, nu mi-e rușine, din contră, faci forță săpând la vie și în grădină” spune olteanca stabilită de 12 ani în orașul Erie (Colorado) din SUA. Pușa se gândește la retragere, din cauza oboselii acumulate în ultimii ani, însă nu exclude să alerge pentru SUA chiar și la 46 de ani, la Olimpiada din 2016: „Probabil mă voi retrage după Olimpiada de la Londra, însă nu se știe niciodată, poate dacă mă odihnesc doi ani voi putea să particip și la 46 de ani”.
Alături de Știința Olteancă adevărată, Pușa Diță suferă pentru ceea ce se întâmplă cu Universitatea Craiova, echipa sa de suflet, însă rămâne optimistă în privința revenirii ei în competiții. „Normal că inima mea bate încă pentru Universitatea Craiova, este echipa cu care am crescut, la care am ținut de mică și mă doare sufletul că nu mai joacă nicăieri acum. Trăiesc însă cu speranța revenirii. Îndrăznesc să afirm că sunt șanse mai mari ca Universitatea să ia titlul în următorii ani, decât ca eu să câștig aurul la Londra”, spune campioana olimpică.
Articol scris de Cosmin STAICU (Turburea)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER